PAIKKA
ATIPIA - Teatrul aplicat în practicarea abordărilor integrate, este un proiect Erasmus + de 13 luni, inițiat de Asociația Teatrală Shoshin, cu viziunea organizațională de formare a unui grup durabil de educatori adulți (sau actori-pedagogi) pe termen lung în România, care pot să creeze, să împărtășească și să disemineze o tehnică inovatoare de teatru aplicat, combinând metode verbale (TiE, DiE) și non-verbale (somatice, vocale). Pentru a realiza această viziune inițiată de prezentul proiect, va fi depus un efort pentru extinderea posibilităților sale în cadrul continuării ca ATIPIA 2, completat de găsirea altor finanțatori. Pe parcursul celor 13 luni ale proiectului vom avea 6 sesiuni comune de ateliere în fiecare țară parteneră, completate de 3 întâlniri organizatorice/ administrative. Atelierele comune permit partenerilor să învețe și să își cunoască reciproc activitatea, contribuind nu numai la scopul organizațional al Asociației Shoshin, dar și îmbogățindu-se și inspirându-se reciproc, învățând noi tehnici, noi abilități și noi modalități de abordare a comunităților.
HANGZAVART?
Potențialul teatrului de a contribui la aspecte precum bunăstarea socială, învățarea pe tot parcursul vieții, îmbătrânirea activă, educația adulților, problemele de integrare și de comunicare, conștientizarea, credința în sine, claritatea gândirii și a expresiei, economia în mișcare, atenție/ concentrare (și lista poate fi continuată) este enormă. Când teatrul este "aplicat" și devine participativ, acesta poate exercita un efect foarte direct, visceral și benefic asupra tuturor celor implicați, nu doar asupra creatorilor. Scopul ATIPIA este de a examina mai multe astfel de aplicații și de a vedea dacă poate îmbina aceste abordări diferite într-un set comun de tehnici de teatru aplicat.
Teatrul aplicat, marcat în titlul proiectului, include toate tipurile de teatru care nu sunt doar motivate artistic și orientate spre producție ci, în funcție de nevoile anumitor grupuri, le implică în calitate de participanți. Scopul său poate fi educativ, social sau terapeutic (sau combinația acestora) și se ocupă de aspecte importante pentru grupurile sau comunitățile specifice. Teatrul participativ pune actul de implicare personală în prim plan și permite interacțiuni concrete între artiștii interpreți sau executanți și "spectatori". Prin participare, indivizii pot - într-un mod jucăuș și memorabil - să reflecte asupra problemelor socio-politice, a relațiilor lor cu grupul sau cu o anumită comunitate din care fac parte. Acesta susține luarea în considerare a diferitelor puncte de vedere și roluri sociale, prin urmare, declanșează empatia, înțelegerea altora, discuțiile deschise, incluziunea socială și construirea comunității.
Partenerii proiectului sunt: Leeds Beckett University (UK), Káva Kulturális Műhely (HU), Centre Artistique International Roy Hart (FR), Colaborative Reichenow (DE), Asociația Teatrală Shoshin (RO).
Proiectul va avea loc între noiembrie 2018 și decembrie 2019.
Co-finanțat de programul Erasmus + al Uniunii Europene.
PARTENERI
"Pentru mine, cel mai semnificativ a fost faptul că, cu o cantitate mică de mișcare și fără niciun echipament, cât de ușor putem să ne mișcăm propriul corp. De exemplu, pentru mine a însemnat foarte mult că, cu acele exerciții cu picioarele, puteam simți întregul picior, aproape toți mușchii mi s-au mișcat. Am mers mai ușor spre casă chiar în acea zi și glezna nu mi s-a umflat atât de mult, deci are și un beneficiu pentru sănătate, care a însemnat mult pentru mine.Un alt lucru este că a fost uluitor ... bine, eu am cântat când eram mic și când eram elev într-un cor, dar mereu mi s-a spus că nu am o voce bună, iar acum mi-au spus că pot cânta și am cântat după 50 de ani. Pentru mine este un lucru cu adevărat important și a fost foarte bun. Sunt recunoscător că am avut ocazia de a fi aici. "
"Aș împărți aceste șase zile în două secțiuni. Prima secțiune este partea exercițiilor. Pentru mine au fost o mulțime de noutăți și acestea au fost însoțite de sentimente interesante, așa că mi-au plăcut cu adevărat. Dar partea mai semnificativă a fost ceea ce s-a întâmplat între aceste exerciții. Relațiile dintre oameni. Simt că toată lumea era atât de deschisă unul față de celălalt, încât am putut să simt sufletele lor, iar aceasta este cea mai mare experiență pentru mine."
"A fost o experiență uriașă pentru mine că, după o foarte lungă perioadă de timp în care nu am avut nicio relație cu nimeni, cu excepția familiei mele, o comunitate ca aceasta m-a acceptat. Am primit multă dragoste, mulțumesc."
" După 22 de ani de singurătate, am ajuns într-un grup unde am fost din nou considerată ca o ființă umană."
