Mitul din spatele comunității

În această publicație ne propunem să oferim o antologie a experiențelor pe care opt trupe de teatru le-au trăit și realizat împreună cu comunitățile care au primit proiectul. Pandemia a deschis opt moduri foarte diferite de abordare a muncii teatrale și a intervenției în situații de criză la nivel social și cultural; opt moduri distincte care pun comunitatea în centrul muncii lor teatrale acolo unde sistemul cultural este cel mai puțin prezent; generând căi puternic participative, active și maieutice, cu scopul de a construi o relație vie cu cetățenii și care să dureze în timp. Proiectul a reușit să intervină la diferite niveluri asupra problemei identității, hotărât fragilizată în unele contexte, puternic înrădăcinată în altele. A generat „locuri” în care peisajele umane și arhitectura socială păreau mai degrabă evanescente. Locuri ale privirii, locuri de împărtășire, locuri de studiu, locuri ale memoriei, locuri ale viselor, locuri de luptă și locuri de întâlnire.

După cum veți observa, această carte nu își propune să ofere răspunsuri sau soluții: mai degrabă, din practica teatrală desfășurată în cadrul proiectului însuși și din narațiunea acestuia, apar întrebările potrivite pentru a interpreta societatea în care trăim și pentru a da valoarea corectă fenomenelor culturale care animă comunitățile care formează Europa noastră.

De asemenea, își propune să îi facă pe cititorii săi să reflecteze asupra necesității de a pune în aplicare și de a susține cu mai multă forță un anumit tip de acțiune culturală: pentru a reduce decalajul care există între marile orașe și zonele periferice ale continentului; pentru a crește garanția de accesibilitate la cultură și teatru în teritoriile limes; și pentru a permite claselor sociale mai puțin obișnuite cu bucuria culturală să aibă acces la artiști și produse artistice capabile să le transforme modul de a vedea lumea.